Scurt istoric
Se poate spune că locuirea în vatra actualului municipiu Deva a gravitat din cele mai vechi timpuri în jurul Dealului Cetăţii. Semeţul nec vulcanic, domină Valea Mureşului în apropierea confluenţei cu afluentul Cerna. Lunca Mureşului, terasele sale precum şi cele ale Cernei, Terasele Dealului Cetăţii precum şi dealurile situate spre vest, au constituit, din vechime, locurile preferate pentru locuire, de comunităţile omeneşti. Comunităţile neolitice de la Taualaş, cele din epoca bronzului de pe Dealul Cetăţii,cele dacice semnalate în mai multe locuri ori cele romane din apropierea pădurii Bejan sunt numai căteva exemple ilustrate prin descoperirile arheologice.
Un document din anul 1269 menţionează cetatea Devei, fortificaţie construită, probabil între anii 1250 şi 1260. S-ar putea spune că acel document este actul prin care este consemnată naşterea uneia dintre cele mai importante fortificaţii din Transilvania, supranumită „cheia Mureşului”. Stăpânită de voievozi şi principi, deregi şi de regine, a păzit porţile mureşene ale Ardealului timp de 600 de ani. În tot acest timp a crescut, s-a întărit, a devenit tot mai puternică adaptându-se condiţiilor strategice, diversificării pieselor de armament, dar şi a standardelor de confort. Şi în tot acest timp, a văzut ridicându-se la poalele sale târgul şi apoi oraşul ajuns astăzi reşedinţă de judeţ.
Puţine sunt clădirile de odinioară care au rămas în picioare până astăzi. Între ele, cea mai veche este Magna Curia, sediul actual al muzeului, dar care a aparţinut, de-alungul timpului unor unor principi precum Gabriel Bethlen, unor femei vestite precum Maria Széchy, căpitani de oşti precum Francisc Geszthy sau guvernatori, aşa cum a fost Ioan Haller. Concentrarea populaţiei în oraşe, în cea de a doua jumătate a secolului XX a contribuit din plin la pierderea celor mai numeroase dintre construcţiile vechi. Pelicula fotografică păstrează imagini ale vechiului oraş precum şi ale celui de acum.
